Epitafe
Doamne fă-i nemuritori pe părinţii care mor ...
E
pământul tot mai greu
Despărtirea-i tot mai grea M-am despărţit nevrând. Fără a spune un cuvânt
Sărut mâna Tatăl meu Gândiţi-vă la mine, Ne-ai lăsat durere-n suflet
Sărut mâna Mama mea Măcar din când în când. Cât trăim pe acest pământ.
Enigmatici
şi cuminţi Ai muncit întreaga viaţă,
Terminându-şi rostul lor,
Lângă noi se sting şi mor Şi într-o zi tu ai plecat,
Dragii noştri, dragi părinţi.
Cheamă-i
Doamne înapoi,
Şi fă-i tineri cum au fost, Şi soţia suspinând.
Fă-i mai tineri decât noi.. Nu te vom uita niciodată,
Dragul nostru soţ şi tată!
Să
te iubim a fost uşor,
Să te uităm este imposibil
Tu ai plecat de
langa noi, Caci moarte nu exista, Din intreaga noastra viata
Dar nu din viata noastra. Si ce numesti tu moarte, Ce-am muncit pe acest pamant
Acum tu stai doar printre
nori, E-o viata altfel scrisa A ramas ca amintire
Veghezi asupra noastra. In sfanta firii carte. Numai crucea la mormant.
Ca o floare ce se trece N-am vrut sa plec de langa voi Cand dorul ne ajunge
Este omul pe pamant Sa trec in nefiinta La tine vom veni
Astazi canta si petrece Eu m-as intoarce inapoi Si sufletul va rade
Maine zace in mormant Dar nu e cu putinta. Cand ne vom intalni.
Daca sufletul meu Doamne Si cerul a-nceput sa planga Ai fost un vis misterios
Prea devreme Tu l-ai vrut Si totul s-a intunecat Si bland din cale-afara
Mangaie Tu Doamne sfinte In ziua in care ai plecat Si prea a fost de tot frumos
Pe cei care m-au pierdut. Si ploi de lacrimi au cazut De-a trebuit sa piara.
In clipa in care te-am pierdut
